separation and reunion

Few days ago we went to this amazing little bookshop, close to the Notre Dame.
And I found an amazing little book.And in it I read some amazing little things, among which a translation of a poem by Jiang Ju. (click on the photo to read it)
Reunion is one of my greatest passions. I search obsessively to find someone I know (and I haven't seen for a long time) in great crowds. I like to meet good friends by coincidence, by accident. Which is why I sometimes attend various large festivals or celebrations.

There were many many good books up to the ceiling, old photos, messages from the people who loved the place on the wall, cozy little rooms and a piano. I almost finished that book on spot. Almost.

:)


Rev în Paris

Neatza!

Ieri seara ne-am dus la o petrecere cu Cris, Ștef, Denisa și Mihai și erau acolo o mulțime de italieni, niște germani și chinezi. Dar când am intrat, frate, în apartamentul ăla mic (dar foarte chic - a se citi șic), era un zgomot asurzitor, căci ei începuseră petrecerea de câteva ore și erau și italieni pe deasupra. Muzica era încet încet în cameră (germanii dansau super tare salsa) și ei toți țipau și mâncau paste și beau în bucătărie. Dar au fost tare drăguți cu delegația românească. :P Fetele cunoșteau ceva lume, eu pe nimeni, dar i-am mai cunoscut pe parcurs. Am sosit, ne-am instalat bine, și-am început să bem - mai întâi vin bun, dar apoi am găsit vodka :D si un fel de lichior de piersici foarte bun. Și cum am terminat cu astea, am pornit spre Trocadero, să vedem focul de artificii de la turnul Eiffel. Unii dintre noi mai cărau și sticla de șampanie. Și tot zgomotoși pe stradă, dar după ceva vreme țipam și noi, am și învățat câteva cuvinte în italiană. Ne-a cam luat valul :D Și-am mărșăluit până-n Champ de Mars. N-am mai ajuns la Trocadero, că era de cealaltă parte a turnului și ne era lene, ce mai, vedeam la fel și de-aici. O parte a grupului s-a dus totuși mai încolo, dar nu cred sincer c-au ajuns până la Trocadero, mai era doar un sfert de oră până la miezul nopții. Și... n-a fost numărătoare inversă și nici focuri de artificii superbe, doar câteva acolo, răsfirate. (că le e cam frică de teroriști). DAR s-au aprins toate beculețele superbe din turnul Eiffel și încet-încet, între două pahare de șampanie (super super bună!!!) și multe urări de bine în toate limbile, și poze iar ciocnit paharul, s-a schimbat din albastru în auriu. Turnul. Și asta simbolizează că s-a terminat președinția Franței la UE. E minunat așa cum este, nu-mi plăcea cum era albastru, așa e clasic, normal, frumos. Și în momentul acesta toată lumea era beată. Dar cumva am senzația că eram mereu cu un pahar în urmă față de ceilalți. Ștefania tot mă ruga să fac poze, pe când aparatul meu murea, și oricum știu că face poze super nașpa, dar oricum, am făcut poze, am mai oprit și un băiat francez, foarte drăguț, să ne facă poze, el săracul tot repeta că e foarte beat și de-aia nu ies pozele bine - de fapt era din cauza aparatului meu, că nu e ca-n reclamă că-l zgâlțâi și tot ies poze clare, ei nu. Eu deja trecusem de faza în care ziceam ”quoi” la sfârșitul fiecărei propoziții, dar numai Crisu auzea și-mi spunea să încetez. Hai serios, nu cred că-i chiar așa de enervant. Și apoi am început să mergem spre casă. Ne luase șampania rău de tot, dar eu și Denisa eram încă destul de cum se zice, ”sober”. Adică doar amețeam un pic, dar totuși vedeam să nu trecem pe roșu de exemplu (dar tot treceam dacă nu venea vreun autobuz) și știam cât de cât drumul. Nu pot să-mi dau seama care era mai beată, Cris sau Ștef. Dar erau tare hazlii amândouă, le conduceam când pe una când pe alta. Și mai și cântam câte-un pic. Eram tare fericiți, am mai pupat și îmbrățișat niște străini pe stradă, și iar poze. Apoi am ajuns la apartament, am așteptat un pic în fața ușii până ne-au deschis și... Ne-am pus pe paste, chipsuri și prăjituri. Între timp l-am învățat pe Simone (băiatul german cel mai beat) câteva înjurături în română, era foarte dornic să învețe, și ne zicea și el în germană și-n poloneză. Ne-am distrat ca naiba, le zicea foarte bine :P După ce-am devorat cam tot ce-am găsit pe masă, ne-am dus să mai și dansăm un pic. Am dansat un fel de salsa cu Simone, m-a învârtit mult și mi-a părut foarte bine, că-mi era tare dor să dansez cu cineva, să mă conducă și să mă învârte. Chiar dacă nu era dans popular, deși cred că și salsa era un dans popular la origine. După 4 am pornit acasă și atât. N-am făcut toată faza cu gânditul la ce-am realizat în 2008 și ce vrem în 2009, că eram prea duși dar eram fericiți ce mai. Cred c-a fost cel mai nebun revelion al meu de până acum. În toate limbile, cu toți străinii, cu tot alcoolul și luminile și zgomotul și lumea beată și fericită.

La mulți ani! :P