Neatza!
Ieri seara ne-am dus la o petrecere cu Cris, Ștef, Denisa și Mihai și erau acolo o mulțime de italieni, niște germani și chinezi. Dar când am intrat, frate, în apartamentul ăla mic (dar foarte chic - a se citi șic), era un zgomot asurzitor, căci ei începuseră petrecerea de câteva ore și erau și italieni pe deasupra. Muzica era încet încet în cameră (germanii dansau super tare salsa) și ei toți țipau și mâncau paste și beau în bucătărie. Dar au fost tare drăguți cu delegația românească. :P Fetele cunoșteau ceva lume, eu pe nimeni, dar i-am mai cunoscut pe parcurs. Am sosit, ne-am instalat bine, și-am început să bem - mai întâi vin bun, dar apoi am găsit vodka :D si un fel de lichior de piersici foarte bun. Și cum am terminat cu astea, am pornit spre Trocadero, să vedem focul de artificii de la turnul Eiffel. Unii dintre noi mai cărau și sticla de șampanie. Și tot zgomotoși pe stradă, dar după ceva vreme țipam și noi, am și învățat câteva cuvinte în italiană. Ne-a cam luat valul :D Și-am mărșăluit până-n Champ de Mars. N-am mai ajuns la Trocadero, că era de cealaltă parte a turnului și ne era lene, ce mai, vedeam la fel și de-aici. O parte a grupului s-a dus totuși mai încolo, dar nu cred sincer c-au ajuns până la Trocadero, mai era doar un sfert de oră până la miezul nopții. Și... n-a fost numărătoare inversă și nici focuri de artificii superbe, doar câteva acolo, răsfirate. (că le e cam frică de teroriști). DAR s-au aprins toate beculețele superbe din turnul Eiffel și încet-încet, între două pahare de șampanie (super super bună!!!) și multe urări de bine în toate limbile, și poze iar ciocnit paharul, s-a schimbat din albastru în auriu. Turnul. Și asta simbolizează că s-a terminat președinția Franței la UE. E minunat așa cum este, nu-mi plăcea cum era albastru, așa e clasic, normal, frumos. Și în momentul acesta toată lumea era beată. Dar cumva am senzația că eram mereu cu un pahar în urmă față de ceilalți. Ștefania tot mă ruga să fac poze, pe când aparatul meu murea, și oricum știu că face poze super nașpa, dar oricum, am făcut poze, am mai oprit și un băiat francez, foarte drăguț, să ne facă poze, el săracul tot repeta că e foarte beat și de-aia nu ies pozele bine - de fapt era din cauza aparatului meu, că nu e ca-n reclamă că-l zgâlțâi și tot ies poze clare, ei nu. Eu deja trecusem de faza în care ziceam ”quoi” la sfârșitul fiecărei propoziții, dar numai Crisu auzea și-mi spunea să încetez. Hai serios, nu cred că-i chiar așa de enervant. Și apoi am început să mergem spre casă. Ne luase șampania rău de tot, dar eu și Denisa eram încă destul de cum se zice, ”sober”. Adică doar amețeam un pic, dar totuși vedeam să nu trecem pe roșu de exemplu (dar tot treceam dacă nu venea vreun autobuz) și știam cât de cât drumul. Nu pot să-mi dau seama care era mai beată, Cris sau Ștef. Dar erau tare hazlii amândouă, le conduceam când pe una când pe alta. Și mai și cântam câte-un pic. Eram tare fericiți, am mai pupat și îmbrățișat niște străini pe stradă, și iar poze. Apoi am ajuns la apartament, am așteptat un pic în fața ușii până ne-au deschis și... Ne-am pus pe paste, chipsuri și prăjituri. Între timp l-am învățat pe Simone (băiatul german cel mai beat) câteva înjurături în română, era foarte dornic să învețe, și ne zicea și el în germană și-n poloneză. Ne-am distrat ca naiba, le zicea foarte bine :P După ce-am devorat cam tot ce-am găsit pe masă, ne-am dus să mai și dansăm un pic. Am dansat un fel de salsa cu Simone, m-a învârtit mult și mi-a părut foarte bine, că-mi era tare dor să dansez cu cineva, să mă conducă și să mă învârte. Chiar dacă nu era dans popular, deși cred că și salsa era un dans popular la origine. După 4 am pornit acasă și atât. N-am făcut toată faza cu gânditul la ce-am realizat în 2008 și ce vrem în 2009, că eram prea duși dar eram fericiți ce mai. Cred c-a fost cel mai nebun revelion al meu de până acum. În toate limbile, cu toți străinii, cu tot alcoolul și luminile și zgomotul și lumea beată și fericită.
La mulți ani! :P
Boldog Karacsonyt - Craciun Fericit - Merry Christmas
... ami annyit jelent, hiaba kuld nekem valaki maileket, kommenteket, legalabb "virtualis" puszikat - nem kapom meg. Csutortokig itt maradok Lorientben es ulni fogok a szobamban, nezem a falakat, remelem tanulok egy kicsit, gyertyat gyujtok, talan meg holnap lesz akivel talalkozzak, de utana mar semmi ismerosom nem marad itt. Es csutortokon elmegyek Parizsba es ujra nem leszek egyedul :) Es 3adikan Roxival egyutt terunk vissza es kezdodik a szesszio - amire nem fogok tudni rendesen felkeszulni, mert minden szotaram a gepemen volt, ami be se indul!!! Kicsit ossze-vissza beszelek persze, mert nagyon el vagyok ereszkedve es szeretnek inkabb otthon lenni, menni Kaszonba anyuekkal holnaputan. De nem engedhetem meg magamnak. Raadasul meg mindig nem tudom, hol fogok elni februartol.
Ilyenkor kiderul, milyen egy bena furcsa leny az ember. Levagod az internetrol s a szamitogeprol es teljesen el van veszve, azt se tudja merre induljon es hova. Ja, vagy lehet hogy ez csak en vagyok :)))))))))))) Aztan arra is rajottem, hogy ha most elromlik a telefonom, vagy elvesztem, akkor aztan tenyleg nem fogok tudni kommunikalni sehogy sem. Jaaaaj nehogy... Es azt sem fogom tudni, hany ora, le fogom kesni a vonatot!!!!! Minden annyira kiszamithatatlan... De most komolyan. Nagyon erdekes elmeny lesz ez a het. Nem gondoltam, hogy en is fogok "visszasszamlalni" indulas elott :P
. . . o o o O O O o o o . . .
Imi pare rau, mi s-a stricat calculatorul de tot. In plus, se apropie Craciunul, nimic nu mai e deschis, pleaca toti colocatarii deci nu mai pot sa intru pe net... Craciun Fericit pentru toata lumea.
... ceea ce inseamna ca degeaba-mi trimite oricine mailuri, commenturi, pupici cel putin "virtuali" - nu le primesc. Raman la Lorient pana pe joi si voi sta in camera mea, ma voi holba la pereti, sper ca voi invata putin, voi aprinde lumanari, poate maine voi avea cu cine sa ma intalnesc, dar apoi nu mai ramane nicio cunostinta aici. Si joi ma voi duce la Paris si iar nu voi mai fi singura :) Si pe " ne intoarcem impreuna cu Roxi si incepe sesiunea - pentru care nu voi putea sa ma pregatesc cum trebuie fiindca toate dictionarele mele erau pe calculator, care nici nu porneste!!! Vorbesc cam aiurea desigur ca sunt foarte trista si as vrea sa fiu acasa sa plec la Casinu nou poimaine cu ei. Dar nu pot sa-mi permit. In plus, tot nu stiu unde voi trai din februarie.
In astfel de momente iti dai seama ce fiinta ciudata e omul. Ii tai internetul si calculatorul si e total pierdut, nu stie pe unde s-o ia si unde sa mearga. A, dar poate ca doar eu sunt asa :)))))))))))) Apoi mi-am dat seama ca daca acum mi se strica telefonul, sau il pierd, atunci chiar nu voi putea sa comunic in niciun fel. Ooooo sa nu cumva... Si nici n-o sa stiu cat e ceasul, voi pierde trenul!!!!! Totul e asa de neasteptat... Dar serios. Saptamana asta va fi foarte interesant. N-as fi crezut ca si eu voi face “numaratoare inversa” inainte de plecare :P
. . . o o o O O O o o o . . .
I'm sorry, my computer is totally wrecked. And Christmas is coming, nothing is open, all my flatmates are going away so... I can't go on the internet anymore. Merry Christmas everyone.
… which means if someone sends me mails, comments, at least “virtual” kisses – I won't get them. I stay here in Lorient until Thursday and I'll sit in my room, look at the walls, I hope I'll learn a bit, I'll light a candle, perhaps tomorrow I can meet up with someone, but afterwards nobody I know will remain here. And on Thursday I'll go to Paris and I won't be alone anymore :) And on the 3rd we'll come back with Roxi and the exam session begins – for which I won't be able to prepare as I should, because all my dictionaries were on the computer and it doesn't even start!!! I'm speaking a bit wacky of course, because I'm very sad and I'd rather be at home, go to Kaszon with my parents the day after tomorrow. But I can't afford that. Plus I still don't know where I'll live in February.
At these times you realize what a weird being the human is. Cut him off the internet and the computer and he's totally lost, he doesn't know which way and where to go. Oh, but maybe that's just me :)))))))))))) Then I also realized that if my cell phone broke now, or if I lost it, then I really wouldn't be able to communicate in any way. Oh I hope not... I won't even know what time it is, I'll mis my train!!!!! Everything is so unexpected... Seriously. This week will be very interesting. I wouldn't have thought that I would count back the days until I leave :P
két út áll előttem - la răscruce de drumuri - two paths lie ahead
Kuss.
Most megint, jobban mint valaha, az az érzésem, hogy a döntéseim meghatározzák az egész életem. De ez minden pillanatban így van. És én általában arra hajlok, ami jobban esik, amik kényelmesebb (nem feltétlenül jobb). Lássuk, mi lesz belőle.
Gyakran írok ilyen süket elliptikus szövegeket és senki nem ért semmit. Na most azt kell megérteni, hogy éppen ez a lényeg! :P
. . . o o o O O O o o o . . .
Într-un sfârşit am primit bursa, deci pot să-mi satisfac marea parte din nevoile primare: nevoi fiziologice, sentiment de siguranţă. Dar acum apar alte nevoi, de nivel mai înalt. Precum: sentiment de apartenenţă, aprecierea de sine, iubire, sensul vieţii, locul în societate, etc.
Gura.
Acum din nou, mai mult ca niciodată, mi se pare că deciziile îmi influenţează întreaga viaţă. Dar asta e adevărat în fiecare clipă. Şi eu de obicei tind să aleg ce-mi place mie mai mult, ce e mai confortabil (nu neapărat mai bine). Să vedem cum va ieşi.
Scriu deseori texte din astea nebune eliptice şi nimeni nu înţelege nimic. Iar acum tre să înţelegi că tocmai ăsta-i scopul! :P
. . . o o o O O O o o o . . .
Finally we received the scolarship so I can satisfy most of my basic needs: physiological needs, the feeling of safety. But now new needs appear, of a higher level. Such as: feeling of belonging somewhere/to somebody, self-esteem, love, the meaning of life, place in society, and so on.
Shut it.
Now, once again, more than ever, it seems to me that my decisions influence my whole life. But that's true in every second. And I usually choose what I like most, what is more confortable (not necessarily better). We'll see how it goes.
I write quite often these crazy elliptic texts and nobody understands a thing. And now you must see: that's exactly the point! :P
Shut it.
Now, once again, more than ever, it seems to me that my decisions influence my whole life. But that's true in every second. And I usually choose what I like most, what is more confortable (not necessarily better). We'll see how it goes.
I write quite often these crazy elliptic texts and nobody understands a thing. And now you must see: that's exactly the point! :P
the monster under my bed
Van egy pici háziállatom: egy óriási világosbarna pók a wc-n. De tényleg nagyon nagy, ha megmozdulna, nem tudnám, merre meneküljek.
Mikor először megláttam a sarokban, a szívbaj majd’ utólért. De muszáj volt budizzak, ezért illedelmesen eltűrtem jelenlétét és elvégeztem dolgomat. Gondosan becsuktam az ajtót, nehogy ellátogasson a szobámba… Majd alaposan megvizsgáltam az ajtóm alatti helyet, vajon át tudna-e bújni alatta?
Később mikor arra jártam, már nem volt ott. Majd a plafonon pillantottam meg. Aztán megint elbújt. Ma előjött valahonnan, újból a plafonon feszített, mikor leültem a wc kagylóra.
Nem merném megpróbálni kinyomni a belit, mert nem akarom látni mászkálni… Ha megmozdulna, nagyon félnék tőle, mintha megszemélyesülne, támadna.
Tehát mélységesen tiszteljük egymást: én hagyom őt élni, ő meg pár percig lefagy, mikor én használom a wc-t.
Nagyon kedves részéről, hogy ilyen illedelmes nyolclábú. Remélem békében fogunk élni, míg el nem költözik valamelyikünk.
Am un animăluţ de casă: un păianjen uriaş maroniu la wc. Dar e chiar foarte mare, dacă s-ar mişca, n-aş mai şti pe unde s-o iau la fugă.
Când l-am văzut prima oară în colţ, era să fac infarct. Dar trebuia neapărat să… ştii tu, deci am tolerat cuviincios prezenţa sa şi mi-am făcut treaba. Am închis uşa cu grijă, să nu cumva să mă viziteze… Apoi am inspectat temeinic în camera mea, oare ar putea să se strecoare prin locul de sub uşă?
Mai târziu când m-am dus, nu mai era acolo. Ulterior l-am zărit pe plafon. Pe urmă iar s-a ascuns. Azi a reapărut, atârna pe plafon, când m-am aşezat pe wc.
N-aş avea curajul să-i scot maţele, fiindcă nu vreau să-l văd mişcându-se... Dacă s-ar mişca, mi-ar fi foarte teamă de el, de parcă s-ar personifica sau ar ataca.
Deci ne respectăm profund reciproc: eu îl las să trăiască şi el nu mişcă atunci când eu folosesc wc-ul.
E foarte drăguţ din partea sa că e o arahnidă aşa de politicoasă. Sper că vom trăi în pace până când se mută vreunul dintre noi.
I have a tiny pet: a huge light brown spider in the toilet. But it's really big, if it would move I wouldn't know which way to run.
When I first saw it in the corner I almost had a heart-attack. But I had to use the toilet so I accepted respectfully its presence and I finished my job. I carefully closed the door, so it wouldn't visit my room... Then I inspected the space underneath my door, thinking it could creep underneath it.
Later when I went to the toilet, it wasn't there anymore. Then I saw it on the ceiling. Then it hid again. Today it came out of somewhere, it was holding on to the ceiling when I sat down on the toilet seat.
I wouldn't dare try to squish it, because I don't want to see it moving around... If it would move, I'd be very scared of it, as if it would become more like a person, as if it would attack.
So we deeply respect each other: I let it live and it freezes for a few minutes, when I use the toilet.
It's very thoughtful that it's such a respectful arachnid. I hope we'll live in peace until one of us moves out.
Mikor először megláttam a sarokban, a szívbaj majd’ utólért. De muszáj volt budizzak, ezért illedelmesen eltűrtem jelenlétét és elvégeztem dolgomat. Gondosan becsuktam az ajtót, nehogy ellátogasson a szobámba… Majd alaposan megvizsgáltam az ajtóm alatti helyet, vajon át tudna-e bújni alatta?
Később mikor arra jártam, már nem volt ott. Majd a plafonon pillantottam meg. Aztán megint elbújt. Ma előjött valahonnan, újból a plafonon feszített, mikor leültem a wc kagylóra.
Nem merném megpróbálni kinyomni a belit, mert nem akarom látni mászkálni… Ha megmozdulna, nagyon félnék tőle, mintha megszemélyesülne, támadna.
Tehát mélységesen tiszteljük egymást: én hagyom őt élni, ő meg pár percig lefagy, mikor én használom a wc-t.
Nagyon kedves részéről, hogy ilyen illedelmes nyolclábú. Remélem békében fogunk élni, míg el nem költözik valamelyikünk.
. . . o o o O O O o o o . . .
Am un animăluţ de casă: un păianjen uriaş maroniu la wc. Dar e chiar foarte mare, dacă s-ar mişca, n-aş mai şti pe unde s-o iau la fugă.
Când l-am văzut prima oară în colţ, era să fac infarct. Dar trebuia neapărat să… ştii tu, deci am tolerat cuviincios prezenţa sa şi mi-am făcut treaba. Am închis uşa cu grijă, să nu cumva să mă viziteze… Apoi am inspectat temeinic în camera mea, oare ar putea să se strecoare prin locul de sub uşă?
Mai târziu când m-am dus, nu mai era acolo. Ulterior l-am zărit pe plafon. Pe urmă iar s-a ascuns. Azi a reapărut, atârna pe plafon, când m-am aşezat pe wc.
N-aş avea curajul să-i scot maţele, fiindcă nu vreau să-l văd mişcându-se... Dacă s-ar mişca, mi-ar fi foarte teamă de el, de parcă s-ar personifica sau ar ataca.
Deci ne respectăm profund reciproc: eu îl las să trăiască şi el nu mişcă atunci când eu folosesc wc-ul.
E foarte drăguţ din partea sa că e o arahnidă aşa de politicoasă. Sper că vom trăi în pace până când se mută vreunul dintre noi.
. . . o o o O O O o o o . . .
I have a tiny pet: a huge light brown spider in the toilet. But it's really big, if it would move I wouldn't know which way to run.
When I first saw it in the corner I almost had a heart-attack. But I had to use the toilet so I accepted respectfully its presence and I finished my job. I carefully closed the door, so it wouldn't visit my room... Then I inspected the space underneath my door, thinking it could creep underneath it.
Later when I went to the toilet, it wasn't there anymore. Then I saw it on the ceiling. Then it hid again. Today it came out of somewhere, it was holding on to the ceiling when I sat down on the toilet seat.
I wouldn't dare try to squish it, because I don't want to see it moving around... If it would move, I'd be very scared of it, as if it would become more like a person, as if it would attack.
So we deeply respect each other: I let it live and it freezes for a few minutes, when I use the toilet.
It's very thoughtful that it's such a respectful arachnid. I hope we'll live in peace until one of us moves out.
kotty belé, szilvalé
Most múlik pontosan vagy mégsem
Engedem hadd menjen úgyis visszajön
Szaladjon kifelé belőlem gyógyuljak
Gondoltam egyetlen kis naiv
nem vagy itt jó helyen nem számít
nem vagy való nekem te sem vagy az
Villámlik mennydörög majd megnyugszik
ez tényleg szerelem. akár jó, akár nem
Látom, hogy elsuhan zuhan
felettem egy madár s az idő
tátongó szívében szögesdrót fojtogat
csőrében szalmaszál fészket rak
Magamat ringatom, ha senki nincs, ki elringasson
míg ő landol egy almafán ringasd el magad
az Isten kertjében paradicsomban
almabort inhalál ring az erdő, ring a mező
Vágtatnék tovább veled az éjben tovább, tovább
Az álmok foltos indián lován mert az álom nyugodalom
Egy táltos szív remeg a konyhakésben a szerelem szívfájdalom
Talpam alatt sár és ingovány jövök, megyek
Azóta szüntelen keresem, keresem
őt látom mindenhol nem kapom
Meredten nézek a távolba mozdulj
otthonom kőpokol távol
szilánkos mennyország emlékek
folyékony torztükör magam
szentjánosbogarak fényében tündököl mindenem
Asculta mai multe audio Muzica
Engedem hadd menjen úgyis visszajön
Szaladjon kifelé belőlem gyógyuljak
Gondoltam egyetlen kis naiv
nem vagy itt jó helyen nem számít
nem vagy való nekem te sem vagy az
Villámlik mennydörög majd megnyugszik
ez tényleg szerelem. akár jó, akár nem
Látom, hogy elsuhan zuhan
felettem egy madár s az idő
tátongó szívében szögesdrót fojtogat
csőrében szalmaszál fészket rak
Magamat ringatom, ha senki nincs, ki elringasson
míg ő landol egy almafán ringasd el magad
az Isten kertjében paradicsomban
almabort inhalál ring az erdő, ring a mező
Vágtatnék tovább veled az éjben tovább, tovább
Az álmok foltos indián lován mert az álom nyugodalom
Egy táltos szív remeg a konyhakésben a szerelem szívfájdalom
Talpam alatt sár és ingovány jövök, megyek
Azóta szüntelen keresem, keresem
őt látom mindenhol nem kapom
Meredten nézek a távolba mozdulj
otthonom kőpokol távol
szilánkos mennyország emlékek
folyékony torztükör magam
szentjánosbogarak fényében tündököl mindenem
Asculta mai multe audio Muzica
tanács - sfat - conseil - advice
Kérlek szépen írjál nekem pár javaslatot: egy számot, egy könyvet és egy filmet, egy linket és még bármi egyebet. Lehet egy olyan jó tanács is, hogy "inkább állj neki, s tanulj", vagy mittomén. Hálásan köszönöm.
Te rog frumos să-mi scrii câteva propuneri: un cântec, o carte şi un film, un link şi orice altceva. Poate fi şi un sfat de genul "mai bine apucă-te şi învaţă", ştiu eu. Mulţumesc din tot sufletul.
Écris-moi s'il te plait quelques propositions: un chanson; un livre et un film, un link et n'importe quoi d'autre. Cela peut être un conseil comme "vaut mieux si tu te mets à apprendre", j'sais pas. Merci de tout mon coeur.
Please write me a few propositions: a song, a book and a movie, a link and anything else. It can even be a piece of advice like "you'd better start learning", I don't know. Thank you very much.
Te rog frumos să-mi scrii câteva propuneri: un cântec, o carte şi un film, un link şi orice altceva. Poate fi şi un sfat de genul "mai bine apucă-te şi învaţă", ştiu eu. Mulţumesc din tot sufletul.
Écris-moi s'il te plait quelques propositions: un chanson; un livre et un film, un link et n'importe quoi d'autre. Cela peut être un conseil comme "vaut mieux si tu te mets à apprendre", j'sais pas. Merci de tout mon coeur.
Please write me a few propositions: a song, a book and a movie, a link and anything else. It can even be a piece of advice like "you'd better start learning", I don't know. Thank you very much.
désolée
J'aime trop le chocolat, les sucreries, les viennoiseries, les crêpes...
Aujourd'hui j'étais au Géant (c'est un supermarché) et je me suis arretée à la boulangerie. J'ai commencé à regarder tous les croissants, pains au chocolat, tartes, gateaux... mmm... Et je sais que je ne peux pas les acheter, tout est très cher. Mais j'aime les "goûter" au moins avec les yeux... Et il y avait un vendeur gentil qui voulait me servir et il m'a dit: "Bonjour!" Moi j'ai répondu "Rien" pour exprimer que je ne veux pas le déranger car je ne vais acheter rien. Mais il a dit: "Bonjour quand même"... Mon Dieu... Je me suis sentie très très méchante dans ce moment-là... Et j'ai murmuré "Bonjour" aussi... Désolée!!!
Túlságosan szeretem a csokit, az édességeket, tésztákat és a hígpalacsintát...
Ma a Géant-ban voltam (egy bevásárlóközpont) és megálltam a cukrászda előtt. Elkezdtem nézegetni a kifliket, "csokis kenyereket", tesztákat, tortaszeleteket... mmm... És tudom jól, hogy nem vehetem meg, minden nagyon drága. De szeretem legalább látásból "megkóstolni"... És volt ott egy kedves eladó, aki ki akart szolgálni és azt mondta: "Jó napot!" Én azt válaszoltam "Semmi", hogy ne zavarjam, mert úgysem vásárolok semmit. De ő azt mondta: "akkor is jó napot!"... Istenem... Annyira szemétnek éreztem magam abban a pillanatban... És én is "Jó napot" motyogtam... Bocsiii!
I looove chocolate, sweets, cookies, pancakes...
Today I was at the Géant (a supermarket) and I stopped at the bakery. I started to look at all the croissants, chocolate cookies, cakes... mmm... And I know I can't buy them, it's all very expensive. But I love "tasting" them with my eyes... And there was a kind salesman who wanted to serve me and he said: "Good afternoon!" I answeres "Nothing" to say that I don't want to bother him because I won't buy anything. But he said: "Still, good afternoon!"... Oh dear... I felt so, so bad in that moment... And I mumbled "Good afternoon", too... Sorry!!!
Aujourd'hui j'étais au Géant (c'est un supermarché) et je me suis arretée à la boulangerie. J'ai commencé à regarder tous les croissants, pains au chocolat, tartes, gateaux... mmm... Et je sais que je ne peux pas les acheter, tout est très cher. Mais j'aime les "goûter" au moins avec les yeux... Et il y avait un vendeur gentil qui voulait me servir et il m'a dit: "Bonjour!" Moi j'ai répondu "Rien" pour exprimer que je ne veux pas le déranger car je ne vais acheter rien. Mais il a dit: "Bonjour quand même"... Mon Dieu... Je me suis sentie très très méchante dans ce moment-là... Et j'ai murmuré "Bonjour" aussi... Désolée!!!
. . . o o o O O O o o o . . .
Túlságosan szeretem a csokit, az édességeket, tésztákat és a hígpalacsintát...
Ma a Géant-ban voltam (egy bevásárlóközpont) és megálltam a cukrászda előtt. Elkezdtem nézegetni a kifliket, "csokis kenyereket", tesztákat, tortaszeleteket... mmm... És tudom jól, hogy nem vehetem meg, minden nagyon drága. De szeretem legalább látásból "megkóstolni"... És volt ott egy kedves eladó, aki ki akart szolgálni és azt mondta: "Jó napot!" Én azt válaszoltam "Semmi", hogy ne zavarjam, mert úgysem vásárolok semmit. De ő azt mondta: "akkor is jó napot!"... Istenem... Annyira szemétnek éreztem magam abban a pillanatban... És én is "Jó napot" motyogtam... Bocsiii!
. . . o o o O O O o o o . . .
I looove chocolate, sweets, cookies, pancakes...
Today I was at the Géant (a supermarket) and I stopped at the bakery. I started to look at all the croissants, chocolate cookies, cakes... mmm... And I know I can't buy them, it's all very expensive. But I love "tasting" them with my eyes... And there was a kind salesman who wanted to serve me and he said: "Good afternoon!" I answeres "Nothing" to say that I don't want to bother him because I won't buy anything. But he said: "Still, good afternoon!"... Oh dear... I felt so, so bad in that moment... And I mumbled "Good afternoon", too... Sorry!!!
dintr-un mail
"Săptămâna trecută am fost la Paris, despre asta n-am scris nici pe blog. Dar am o lene pe mine, de... nu, nu pot să exprim în cuvinte. Ne-am întâlnit cu Cris, Ştef şi Denisa... Ne-am plimbăruit... Ce să zic. Mie nu mi se pare mare lucru... adică ştiam că există locurile alea, am văzut tot în poze, filme, şi acum m-am plimbat pe-acolo. Tre să recunosc, sunt nişte locuri minunate şi un nivel enorm de cultură/metru pătrat. (şi curăţenie în centru şi jeg în cartierele sărace) Dar în rest ce-am simţit a fost că e un loc de făcut bani pt francezi. Că e plin de turişti.
Noi am încercat să cheltuim cât mai puţin, deoarece nici până în momentul de faţă n-am văzut un şfanţ din jumi-bursa noastră! Le-am scris mailuri, ne-au promis mereu săptămâna viitoare. Şi suntem pe... uhm... 7 noiembrie?! În sfârşit, n-ai ce să faci decât să aştepţi cu răbdare. Şi - poate - între timp poţi să mori de foame, să te dea afară din casă, etc. Dar slavă Domnului încă n-am ajuns la asta, că am bani de la buniiiica, draga de ea. Şi primim şi ajutor pentru locuinţă de la statul francez. Dar în decembrie chiar nu mai ştiu cu ce plătesc chiria. Serios de tot.
În afară de asta totul e minunat, m-am obişnuit bine, mă simt ca acasă, ce mai. Tre să invăţ şi să fac teme... doar că aici nimic nu-ţi vine aşa uşor, că nu e nici vorbă de limba ta maternă. Adică nu pot să fac faze de genul să nu-mi pregătesc traducerea, că nu pot deloc să traduc pe loc. Ce bine era acasă.
Şi un alt lucru naşpa... off scuze că scriu doar chestii negative... dar acum pot să apreciez cu adevărat că la noi aveam calculatoare în sală...! aici scriem traducerea pe foaie... şi-ti dai seama ce varză iese după corectări :D
Partea bună e că învăţ franceza, m-am obişnuit rău de tot! Şi-mi place că suntem noi două cu Roxana, mergem la cumpărături, facem mâncare, mergem la univ, discutăm şi bârfim de toate... Dar îmî pare rău că e foarte scump să mă întorc acasă de Crăciun (adică voi petrece aici, sau la Paris cu Cris) şi o să-mi fie tare greu. Şi-mi va fi dor şi de zăpadă...
E, ce zici? Ţi-am scris suficient, nu? E, acum e rândul tău! Că nu scapi aşa uşor! ;)"
Noi am încercat să cheltuim cât mai puţin, deoarece nici până în momentul de faţă n-am văzut un şfanţ din jumi-bursa noastră! Le-am scris mailuri, ne-au promis mereu săptămâna viitoare. Şi suntem pe... uhm... 7 noiembrie?! În sfârşit, n-ai ce să faci decât să aştepţi cu răbdare. Şi - poate - între timp poţi să mori de foame, să te dea afară din casă, etc. Dar slavă Domnului încă n-am ajuns la asta, că am bani de la buniiiica, draga de ea. Şi primim şi ajutor pentru locuinţă de la statul francez. Dar în decembrie chiar nu mai ştiu cu ce plătesc chiria. Serios de tot.
În afară de asta totul e minunat, m-am obişnuit bine, mă simt ca acasă, ce mai. Tre să invăţ şi să fac teme... doar că aici nimic nu-ţi vine aşa uşor, că nu e nici vorbă de limba ta maternă. Adică nu pot să fac faze de genul să nu-mi pregătesc traducerea, că nu pot deloc să traduc pe loc. Ce bine era acasă.
Şi un alt lucru naşpa... off scuze că scriu doar chestii negative... dar acum pot să apreciez cu adevărat că la noi aveam calculatoare în sală...! aici scriem traducerea pe foaie... şi-ti dai seama ce varză iese după corectări :D
Partea bună e că învăţ franceza, m-am obişnuit rău de tot! Şi-mi place că suntem noi două cu Roxana, mergem la cumpărături, facem mâncare, mergem la univ, discutăm şi bârfim de toate... Dar îmî pare rău că e foarte scump să mă întorc acasă de Crăciun (adică voi petrece aici, sau la Paris cu Cris) şi o să-mi fie tare greu. Şi-mi va fi dor şi de zăpadă...
E, ce zici? Ţi-am scris suficient, nu? E, acum e rândul tău! Că nu scapi aşa uşor! ;)"
1,2
Jövünk hazafelé Roxanával, épp bevásároltunk, már sötétedik s jön szembe egy sötét alak.
Mondom ne félj, mi ketten vagyunk.
Pár lépés után látom, hogy kettő.
Mondom, ne félj, alacsonyabbak.
De Roxi aszongya fiúk.
Én meg hogy még csomagjuk sincs (biztos jól szaladnak)...
Erre ő, hogy mivel vágja fejbe őket, a kenyérrel? :))
Én meg: nekem itt egy konzerv meg egy borkán dzsem!
S akkor neki is eszébe jutott a borkán majonéz s máris jobban érezte magát.
De erre már rég elmentünk a két fiatal fiú mellett és kacarásztunk tovább, hogy micsoda kis beszélgetéseket eresztünk le mi ketten :)
Lici alatt nagyon jó volt, hogy elég sok marhaságot lehetett csinálni. Gond nélkül lehetett a hülyét játszani, szünetben senki nem várta el, hogy komolyan viselkedjünk. S ez szerintem annak köszönhetően, hogy sok igazán jó humorú intelligens fiú volt az osztályban. S persze a lányok se semmi. Nagyon szerettem a hangulatot. (persze nem volt mindig tökéletes béke, de azt jobb, ha elfelejti az ember, nem?) Arra emlékszem, egyik nap kifejezetten jól esett hajigálni a dolgokat. Megfogtam mindent az asztalomon egyenként s elröpítettem különböző irányokban. Nemtom emlékszik-e valaki még. De én nagyon élveztem, hogy annyi irányba tudok hatni a világra, szétszórok darabkákat magamból az univerzumba. De nem kell megijedni, ez csak egyszer ment át az eszemen. És igen, líceum alatt, nem oviban ;))
Veneam spre casă cu Roxana, tocmai făcusem cumpărăturile, deja se întuneca şi văd că vine din faţă un tip dubios.
Îi zic, nu-ţi face griji, noi suntem două.
Peste câţiva paşi văd că sunt doi.
Zic, nu te teme, sunt mai scunzi.
Da zice Roxi: sunt băieţi.
Eu: şi nici bagaje n-au (sigur aleargă repede)…
La care ea: şi cu ce le dau în cap, cu pâinea? :))
Şi eu: eu am aici o conservă şi un borcan cu gem!
Şi atunci şi ea şi-a amintit de borcanul cu maioneză şi deja se simţea mai bine.
Dar trecusem deja de cei doi băieţi şi am continuat să ne distrăm pe seama textelor pe care le scoatem noi două :)
În timpul liceului era bine că puteam să facem destul de multe prostii. Puteai să te prefaci nebun fără nicio problemă, în pauză nimeni nu se aştepta să ne purtăm serios. Eu cred că mulţumită faptului că aveam mulţi băieţi inteligenţi cu un umor desăvârşit în clasă. Şi desigur, nici fetele nu se lăsau aşa uşor. Îmi plăcea tare mult atmosfera. (desigur nu domnea mereu o pace perfectă, dar mai bine uităm de incidentele neplăcute, nu?) Îmi amintesc că într-o zi îmi făcea plăcere în mod deosebit să arunc chestii. Am luat toate de pe masa mea şi le-am aruncat una câte una în diferite direcţii. Nu ştiu dacă-şi mai aminteşte cineva. Dar eu mă simţeam foarte bine că puteam să influenţez lumea în atâtea direcţii, că puteam să răsfir bucăţele din mine în univers. Dar nu vă speriaţi, asta mi-a trecut prin cap o singură dată. Şi da, în timpul liceului, nu la grădiniţă ;))
Mondom ne félj, mi ketten vagyunk.
Pár lépés után látom, hogy kettő.
Mondom, ne félj, alacsonyabbak.
De Roxi aszongya fiúk.
Én meg hogy még csomagjuk sincs (biztos jól szaladnak)...
Erre ő, hogy mivel vágja fejbe őket, a kenyérrel? :))
Én meg: nekem itt egy konzerv meg egy borkán dzsem!
S akkor neki is eszébe jutott a borkán majonéz s máris jobban érezte magát.
De erre már rég elmentünk a két fiatal fiú mellett és kacarásztunk tovább, hogy micsoda kis beszélgetéseket eresztünk le mi ketten :)
Lici alatt nagyon jó volt, hogy elég sok marhaságot lehetett csinálni. Gond nélkül lehetett a hülyét játszani, szünetben senki nem várta el, hogy komolyan viselkedjünk. S ez szerintem annak köszönhetően, hogy sok igazán jó humorú intelligens fiú volt az osztályban. S persze a lányok se semmi. Nagyon szerettem a hangulatot. (persze nem volt mindig tökéletes béke, de azt jobb, ha elfelejti az ember, nem?) Arra emlékszem, egyik nap kifejezetten jól esett hajigálni a dolgokat. Megfogtam mindent az asztalomon egyenként s elröpítettem különböző irányokban. Nemtom emlékszik-e valaki még. De én nagyon élveztem, hogy annyi irányba tudok hatni a világra, szétszórok darabkákat magamból az univerzumba. De nem kell megijedni, ez csak egyszer ment át az eszemen. És igen, líceum alatt, nem oviban ;))
. . . o o o O O O o o o . . .
Veneam spre casă cu Roxana, tocmai făcusem cumpărăturile, deja se întuneca şi văd că vine din faţă un tip dubios.
Îi zic, nu-ţi face griji, noi suntem două.
Peste câţiva paşi văd că sunt doi.
Zic, nu te teme, sunt mai scunzi.
Da zice Roxi: sunt băieţi.
Eu: şi nici bagaje n-au (sigur aleargă repede)…
La care ea: şi cu ce le dau în cap, cu pâinea? :))
Şi eu: eu am aici o conservă şi un borcan cu gem!
Şi atunci şi ea şi-a amintit de borcanul cu maioneză şi deja se simţea mai bine.
Dar trecusem deja de cei doi băieţi şi am continuat să ne distrăm pe seama textelor pe care le scoatem noi două :)
În timpul liceului era bine că puteam să facem destul de multe prostii. Puteai să te prefaci nebun fără nicio problemă, în pauză nimeni nu se aştepta să ne purtăm serios. Eu cred că mulţumită faptului că aveam mulţi băieţi inteligenţi cu un umor desăvârşit în clasă. Şi desigur, nici fetele nu se lăsau aşa uşor. Îmi plăcea tare mult atmosfera. (desigur nu domnea mereu o pace perfectă, dar mai bine uităm de incidentele neplăcute, nu?) Îmi amintesc că într-o zi îmi făcea plăcere în mod deosebit să arunc chestii. Am luat toate de pe masa mea şi le-am aruncat una câte una în diferite direcţii. Nu ştiu dacă-şi mai aminteşte cineva. Dar eu mă simţeam foarte bine că puteam să influenţez lumea în atâtea direcţii, că puteam să răsfir bucăţele din mine în univers. Dar nu vă speriaţi, asta mi-a trecut prin cap o singură dată. Şi da, în timpul liceului, nu la grădiniţă ;))
. . . o o o O O O o o o . . .
We're on our way home with Roxana, after shopping, it's getting late a dark man is coming our way.
I say don't be afraid, we're together.
Few steps later I see there are two.
I say don't be afraid, they are shorter.
But Roxi says they are men.
And I go they don't even have bags (they can run fast)...
She goes what can she hit them with, the bread? :))
I go: I've got a can and a jar of jam!
Then she remembered her jar of mayo and she felt better on the spot.
But by this time we had already passed the two young men and we kept on laughing about what silly things we talk about, we :)
I loved it during high school because we could do a bunch of silly things. You could pretend to be crazy without any problem, during breaks nobody expected us to be serious. I think it was thanks to the fact that we had many intelligent boys with a great humor in our class. And, of course, the girls weren't far behind either. I loved the atmosphere. (of course it wasn't always in perfect peace, but we should forget the unpleasant incidents, right?) I remember one day I enjoyed in particular to throw things. I took all objects from my table and I threw them in different directions. I don't know if anybody else remembers. But I felt very good because I could influence the world in so many directions, that I could spread tiny pieces of me in the univers. But don't get scared, this only happened once! And yes, during high school, not kindergarden. ;))
We're on our way home with Roxana, after shopping, it's getting late a dark man is coming our way.
I say don't be afraid, we're together.
Few steps later I see there are two.
I say don't be afraid, they are shorter.
But Roxi says they are men.
And I go they don't even have bags (they can run fast)...
She goes what can she hit them with, the bread? :))
I go: I've got a can and a jar of jam!
Then she remembered her jar of mayo and she felt better on the spot.
But by this time we had already passed the two young men and we kept on laughing about what silly things we talk about, we :)
I loved it during high school because we could do a bunch of silly things. You could pretend to be crazy without any problem, during breaks nobody expected us to be serious. I think it was thanks to the fact that we had many intelligent boys with a great humor in our class. And, of course, the girls weren't far behind either. I loved the atmosphere. (of course it wasn't always in perfect peace, but we should forget the unpleasant incidents, right?) I remember one day I enjoyed in particular to throw things. I took all objects from my table and I threw them in different directions. I don't know if anybody else remembers. But I felt very good because I could influence the world in so many directions, that I could spread tiny pieces of me in the univers. But don't get scared, this only happened once! And yes, during high school, not kindergarden. ;))
Subscribe to:
Posts (Atom)
